Retracția gingivală
Retracția gingivală se referă la localizarea gingiei în raport cu dintele. Astfel, deși în mod normal ar trebui să fie în apropierea joncțiunii dintre rădăcină și coroană, marginea gingivală ajunge să aibă o poziție mai coborâtă, cu descoperirea rădăcinii și implicit apariția sensibilității dentare la alimente dulci, acre, reci, calde. De cele mai multe ori, retracția gingivală nu este însoțită și de pierderea papilelor interdentare, fiind astfel ușor de tratat prin tehnici parodontale.
Este important de știut că, pe măsură ce înaintăm în vârstă, riscul de a dobândi retracții gingivale crește, acesta variind între 8% la copii și 100% peste 50 de ani. Cauza poate fi de natură traumatică – un periaj agresiv, periuțe dure, paste abrazive, anatomică – fren jos inserat, volum redus al vestibulului, ocluzala – mușcătură instabilă, retracția fiind frecvent însoțită și de leziuni de colet, sau parodontală. Oricare ar fi cauza, retractile gingivale pot fi tratate prin tehnici chirurgicale, de regenerare parodontală, cu reacoperirea rădăcinii dentare, dispariția sensibilității dentare și îmbunătățirea esteticii.
1. Retracție ușoară cu păstrarea papilelor interdentare
2. Retracție moderată cu păstrarea papilelor interdentare
3. Retracție severă cu pierderea parțială a papilelor interdentare
4. Retracție severă cu pierderea completă a papilelor interdentare și resorbție osoasă
