Bruxismul sau scrâșnitul dinților este activitatea conștientă sau inconștientă de a scrâșni sau a strânge din dinți, de frecare sau încleștare a celor două arcade dentare în timpul zilei (bruxism diurn) sau în timpul nopții (bruxism nocturn).
Cele două manifestări mecanice ale bruxismului au consecințe diferite:
- încleștarea dinților provoacă adesea fisuri și fracturi dentare (vizibile/simptomatice sau nu). Pacienții cu bruxism prezintă de 3-4 ori mai multe fisuri decât cei care nu au această afecțiune.
- scrâșnirea dinților lasă urme mai ușor de depistat: dinții se tocesc și dau semne de uzură prematură și pot apărea probleme parodontale.
Momentele în care apare bruxismul
Perioadele în care se manifestă bruxismul sunt de asemenea semnificative:
- Bruxismul diurn apare în special în situaţii emoţionale intense ce afectează structurile musculare.
- Bruxismul nocturn poate avea diferite cauze – stomatologice şi psihologice – și provoacă tulburări de somn (sindromul de apnee obstructivă, perioade de microtrezire și somnolență în timpul zilei).
Cauzele bruxismului
- Stresul emoțional: presiunea de a lua decizii, o întâmplare marcantă, supărarea sau mânia, anxietatea, frica, frustrarea, disconfortul psihic prelungit;
- Lipsa odihnei: durata prea scurtă a somnului și capacitatea scăzută de relaxare;
- Personalitate obsesivă, perfecționistă sau nerăbdătoare să își atingă un anumit scop;
- Tulburări de ocluzie, atât la adulți, cât și la copii;
- Lucrări dentare incorect adaptate (obturații sau lucrări protetice) în supraocluzie (mai înalte) și în infraocluzie (mai scurte).
Factori de risc
Printre factorii de risc se numără stresul și anxietatea, insomniile, factorii genetici, consumul de alcool, cafea sau tutun, anumite medicamente, problemele de aliniere a dinților, traumele la nivelul capului sau gâtului și consumul excesiv de cofeină.
Este important să se conștientizeze acești factori de risc și să se ia măsuri pentru a reduce sau a gestiona orice motive care pot contribui la bruxism. De asemenea, este esențial să se consulte un medic ortodont pentru a primi un diagnostic adecvat și un plan de tratament, dacă este necesar.
Semnele și simptomele bruxismului
- Dureri faciale: acestea sunt frecvente și pot afecta mușchii masticatori, articulația temporo-mandibulară și dinții. Durerea poate iradia și în zona urechilor și capului. De asemenea, marginile dinților devin plate din cauza uzurii.
- Degradarea dinților: smalțul dinților se poate uza, lăsând expusă dentina. Când dentina este expusă, poate deveni sensibilă la modificările de temperatură și pH.
- Modificări ale aspectului dinților: dinții devin mai scurți și mai plați. Pacienții pot fi deranjați sau nu de culoarea galbenă a dinților cauzată de abraziune.
- Zgomote specifice: poate apărea un zgomot caracteristic la culcare, în timpul somnului și, uneori, și pe parcursul zilei.
- Acufene: zgomote specifice în urechi, cum ar fi țiuituri sau sunete asemănătoare acufenei.
- Mobilitatea dinților: dinții devin mai mobili din cauza presiunii exercitate în timpul bruxismului.
- Retracții gingivale: gingivita se retrage, expunând mai mult dințele și sensibilizându-le.
- Pungi parodontale: pot apărea pungi parodontale, care sunt semne ale unei posibile inflamații a țesuturilor din jurul dinților.
Diagnosticarea bruxismului
La Clarisse diagnosticarea bruxismului este o activitate multidisciplinară și poate include următoarele proceduri:
- Anamneză și examinare fizică: Medicul discută simptomele și examinează gura, maxilarul și dinții pentru semne de uzură sau leziuni gingivale;
- Istoricul medical și al tratamentelor: Pacientul își prezintă istoricul pentru a identifica eventuale afecțiuni sau medicamente care ar putea cauza bruxismul;
- Examinare dentară detaliată: Evaluarea uzurii dinților, fracturilor sau fisurilor dentare;
- Monitorizare nocturnă: dispozitive speciale pentru a urmări activitatea musculară și zgomotele în timpul somnului;
- Radiografii dentare: pot depista modificări ale maxilarelor sau articulațiilor temporo-mandibulare;
- Excluderea altor afecțiuni: Medicul va exclude afecțiuni similare, cum ar fi tulburările de somn sau disfuncțiile temporomandibulare.
Diagnosticarea corectă a bruxismului este crucială pentru a putea elabora un plan de tratament adecvat și a preveni complicațiile pe termen lung asociate afecțiunii.
