Retracția gingivală se referă la poziția gingiei în raport cu dintele. În mod normal, aceasta ar trebui să fie aproape de joncțiunea dintre rădăcină și coroană însă marginea gingivală ajunge să se situeze mai jos, expunând rădăcina și, implicit, ducând la apariția sensibilității dentare la alimente dulci, acre, reci sau calde. De cele mai multe ori, retracția gingivală nu este însoțită de pierderea papilelor interdentare, fiind astfel ușor de tratat prin tehnici parodontale.
Este important de menționat că, pe măsură ce înaintăm în vârstă, riscul de a dezvolta retracții gingivale crește, acesta variind între 8% la copii și 100% după vârsta de 50 de ani.
Cauzele pot fi de natură traumatică – un periaj agresiv, periuțe dure, paste abrazive, anatomică – fren inserat jos, volum redus al vestibulului, ocluzală – mușcătură instabilă, retracția fiind frecvent însoțită de leziuni ale coletului, sau parodontală.
Indiferent de cauză, retracțiile gingivale pot fi tratate prin tehnici chirurgicale, de regenerare parodontală, care presupun reacoperirea rădăcinii dentare, eliminarea sensibilității dentare și îmbunătățirea esteticii.
1. Retracție ușoară cu păstrarea papilelor interdentare
2. Retracție moderată cu păstrarea papilelor interdentare
3. Retracție severă cu pierderea parțială a papilelor interdentare
4. Retracție severă cu pierderea completă a papilelor interdentare și resorbție osoasă
